algie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALGÍE s. f. Durere apărută spontan sau în urma excitării patologice a nervilor senzitivi. – Din
fr. algie.algie (Dicționar de neologisme, 1986)ALGÍE s.f. Algezie. // (In forma
-algie) Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) durere”, „algezie”. [< fr.
algie, cf. gr.
algos – durere].
algie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALGÍE1 s. f. algezie. (< fr.
algie)
algie (Marele dicționar de neologisme, 2000)-ALGÍE2 elem. alg(o)-.
algie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)algíe s. f.,
art. algía, g.-d. algíi, art. algíeialgie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALGÍE s. f. Durere apărută spontan sau în urma excitării patologice a nervilor senzitivi. — Din
fr. algie.