alfavita (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALFAVÍTA, s. f. (
Înv.) Alfabet; abecedar. –
Ngr. alfa-vita (numele primelor două litere ale alfabetului grec).
alfavita (Dicționaru limbii românești, 1939)alfavíta, V.
alfabet.alfavita (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alfavita f.
1. alfabet (după rostirea Grecilor moderni):
d-ta vrei să mă pui la alfavita ? NEGR.;
2. abecedar.