aleuronă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALEURÓNĂ s. f. Substanță proteică aflată în celulele stratului aleuronic din fructe, din semințe de cereale sau de leguminoase. [
Pr.:
-le-u-] – Din
fr. aleurone.aleuronă (Dicționar de neologisme, 1986)ALEURÓNĂ s.f. Substanță proteică de rezervă care se găsește în semințele unor plante (cotiledoanele leguminoaselor, albumenul cerealelor etc.). [< fr.
aleurone].
aleuronă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALEURÓNĂ s. f. substanță proteică de rezervă din semințele unor plante. (< fr.
aleurone)
aleuronă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALEURÓNĂ s. f. Substanță proteică extrasă din fructe, semințe de cereale sau de leguminoase. [
Pr.:
-le-u-] –
Fr. aleurone.aleuronă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aleurónă (-leu-) s. f.,
g.-d. art. aleuróneialeuronă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALEURÓNĂ s. f. Substanță proteică aflată în celulele stratului aleuronic din fructe, din semințe de cereale sau de leguminoase. — Din
fr. aleurone.