alergătură - explicat in DEX

alergătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALERGĂTÚRĂ, alergături, s. f. Alergare. ◊ Expr. O alergătură de cal = măsură aproximativă (nu prea mare) de distanță. ♦ Deplasare continuă pentru îndeplinirea unor treburi; du-te-vino. ◊ Expr. Cal de alergătură = cal sau, fig., om întrebuințat la toate corvezile. – Alerga + suf. -ătură.

alergătură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALERGĂTÚRĂ, alergături, s. f. Alergare. ◊ Expr. O alergătură de cal = măsură aproximativă de distanță. ♦ Deplasare continuă pentru îndeplinirea unor treburi; du-te-vino. ◊ Expr. Cal de alergătură = cal sau, fig., om întrebuințat la toate corvezile. – Din alerga + suf. -(ă)tură.

alergătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
alergătúră f., pl. ĭ. Rezultatu alergăriĭ: satu e departe de treĭ alergăturĭ de cal. Umblătură multă: nu maĭ pot de atîta alergătură!

alergătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alergătúră s. f., g.-d. art. alergătúrii; pl. alergătúri

alergătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alergătură f. umblare multă și repede: alergătură de cal.

alergătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALERGĂTÚRĂ, alergături, s. f. Alergare. ◊ Expr. O alergătură de cal = măsură aproximativă (nu prea mare) de distanță. ♦ Deplasare continuă pentru îndeplinirea unor treburi; du-te-vino. ◊ Expr. Cal de alergătură = cal sau, fig., om întrebuințat la toate corvezile. — Alerga + suf. -ătură.