alcov (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALCÓV, alcovuri, s. n. Loc mai ridicat decât podeaua sau firidă într-o cameră de dormit, unde se așază patul;
p. ext. pat. ♦ Dormitor al unei femei. [
Var.: (
înv.)
alcóvă s. f.] – Din
fr. alcôve.alcov (Dicționar de neologisme, 1986)ALCÓV s.n. Adâncitură făcută într-un zid pentru a așeza un pat; (
p. ext.) pat de dormit. [Pl.
-vuri. / < fr.
alcôve, cf. sp.
alcoba, ar.
al-qubba – dormitor].
alcov (Dicționar de argou al limbii române, 2007)alcov, alcovuri s. n. casă de toleranță
alcov (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALCÓV s. n. 1. nișă într-un zid pentru a așeza un pat; (p. ext.) pat. 2. budoar. ◊ (fig.) loc intim pentru raporturile amoroase. (< fr.
alcôve)
alcov (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALCÓV, alcovuri, s. n. Firidă într-o cameră de dormit, unde se așază patul. [
Var.: (
înv.)
alcóvă s. f.] –
Fr. alcôve.alcov (Dicționaru limbii românești, 1939)*alcóv n., pl.
urĭ și
oave (fr.
alcóve, it.
alcova, sp.
alcoba, d. ar.
al-kobba, ĭatac. V.
cubea). Înfundătură într' o cameră în care se pune patu.
alcov (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alcóv s. n.,
pl. alcóvurialcov (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alcov n. iatac (= fr.
alcôve).
alcov (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALCÓV, alcovuri, s. n. Loc mai ridicat decât podeaua sau firidă într-o cameră de dormit, unde se așază patul;
p. ext. pat. ♦ Dormitor al unei femei. [Var.: (
înv.)
alcóvă s. f.] — Din
fr. alcôve.