alcaliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALCÁLIU, alcalii, s. n. Compus chimic caustic, cu gust leșietic, care, împreună cu un acid, formează o sare. [
Pr.:
-li-u] – Din
fr. alcali.alcaliu (Dicționar de neologisme, 1986)ALCÁLIU s.n. (
Chim.) Compus chimic caustic care albăstrește hârtia roșie de turnesol și care, în unire cu un acid, formează o sare; bază. [Pron.
-liu, pl.
-ii. / < fr.
alcali, cf. ar.
al-kali – plantă marină].
alcaliu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALCÁLIU, alcalii, s. n. Compus chimic care, în unire cu un acid, formează o sare. –
Fr. alcali.alcaliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alcáliu [
liu pron. lyu]
s. n.,
pl. alcálii, art. alcáliile (-li-i-)alcaliu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALCÁLIU, alcalii, s. n. Hidroxid al unor metale alcaline și al ionului amoniu. — Din
fr. alcali.