agrozootehnic - explicat in DEX

agrozootehnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AGROZOOTÉHNIC, -Ă, agrozootehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Agrozootehnie. 2. Adj. Care ține de agrozootehnie, privitor la agrozootehnie. [Pr.: -zo-o] – Din (1) rus. agrotehnika, (2) agro- + zootehnic (după rus. agrozootehniceskii).

agrozootehnic (Dicționar de neologisme, 1986)
AGROZOOTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la agrozootehnică. [Cf. rus. agrozootehniceskii].

agrozootehnic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AGROZOOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la agrozootehnică. II. s. f. agrozootehnie. (după rus. agrozootehniceskii, /II/ agrozootehnika)

agrozootehnic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AGROZOOTÉHNIC, -Ă, agrozootehnici, -ce, adj. Care ține de agrozootehnică, privitor la agrozootehnică. – Din agro- + zootehnic.

agrozootehnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGROZOOTÉHNIC, -Ă, agrozootehnici, -ce, adj. 2. Care ține de agrozootehnie, privitor la agrozootehnie. – Din agro- + zootehnic (după rus. agrozootehniceskii).

agrozootehnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
agrozootéhnic (a-gro-) adj. m., pl. agrozootéhnici; f. agrozootéhnică, pl. agrozootéhnice

agrozootehnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGROZOOTÉHNIC, -Ă, agrozootehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Agrozootehnie. 2. Adj. Care ține de agrozootehnie, privitor la agrozootehnie. — Din (1) rus. agrozootehnika, (2) agro- + zootehnic (după rus. agrozootehniceskii).