agrologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGROLOGÍE s. f. Știință agricolă care se ocupă cu studiul solului ca rezultat al acțiunii factorilor naturali și cu influența pe care o are solul asupra plantelor; vechea denumire a agrotehnicii. – Din
fr. agrologie.agrologie (Dicționar de neologisme, 1986)AGROLOGÍE s.f. Disciplină care studiază factorii de vegetație și mijloacele tehnice pentru influențarea lor. [Gen.
-iei. / cf. fr.
agrologie < gr.
agros – câmp,
logos – studiu].
agrologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGROLOGÍE s. f. agrotehnică (II). (< fr.
agrologie)
agrologie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGROLOGÍE s. f. Disciplină a științelor agricole care se ocupă cu studiul solului, ca rezultat al acțiunii factorilor naturali, și cu influența pe care o are solul asupra plantelor. –
Fr. agrologie (<
gr.).
agrologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agrologíe (a-gro-) s. f.,
art. agrología, g.-d. agrologíi, art. agrologíeiagrologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGROLOGÍE s. f. Știință agricolă care se ocupă cu studiul solului ca rezultat al acțiunii factorilor naturali și cu influența pe care o are solul asupra plantelor; vechea denumire a agrotehnicii. — Din
fr. agrologie.