agriotimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGRIOTIMÍE, agriotimii, s. f. Tendință patologică de a comite acte de nebunie furioasă. [
Pr.:
-gri-o-] – Din
fr. agriothymie.agriotimie (Dicționar de neologisme, 1986)AGRIOTIMÍE s.f. (
Med.) Tendință bolnăvicioasă de a comite acte de nebunie furioasă. [Pron.
-gri-o-, gen.
-iei. / < fr.
agriothymie, cf. gr.
agrios – sălbatic,
thymos – dispoziție].
agriotimie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGRIOTIMÍE s. f. tendință patologică de a comite acte de nebunie furioasă. (< fr.
agriothymie)
agriotimie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agriotimíe (a-gri-o-) s. f.,
art. agriotimía, g.-d. art. agriotimíei; pl. agriotimíi, art. agriotimíileagriotimie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGRIOTIMÍE, agriotimii, s. f. Tendință patologică de a comite acte de nebunie furioasă. [
Pr.:
-gri-o-] — Din
fr. agriothymie.