aghesmui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGHESMUÍ, aghesmuiesc, vb. IV.
1. Tranz. A stropi cu agheasmă.
2. Tranz. și
refl. Fig. (
Fam.) A (se) îmbăta.
3. Tranz. Fig. (
Reg.) A bate pe cineva. –
Agheasmă +
suf. -ui.aghesmui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGHESMUÍ, aghesmuiesc, vb. IV.
1. Tranz. A stropi cu agheasmă.
2. Tranz. și
refl. Fig. (
Fam.) A (se) îmbăta.
3. Tranz. Fig. (
Reg.) A bate. – Din
agheasmă.aghesmui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aghesmuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. aghesmuiésc, imperf. 3
sg. aghesmuiá; conj. prez. 3
să aghesmuiáscăaghesmui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGHESMUÍ, aghesmuiesc, vb. IV.
1. Tranz. A stropi cu agheasmă.
2. Tranz. și
refl. Fig. (
Fam.) A (se) îmbăta.
3. Tranz. Fig. (
Reg.) A bate pe cineva. —
Agheasmă +
suf. -ui.aghesmuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aghesmuì v. Mold.
1. a stropi cu aiasmă pentru a goni pe cel rău;
2. (iron. și fam.) a bate:
îl aghesmuesc cu astă labă AL.