africat - explicat in DEX

africat (Dicționar de neologisme, 1986)
AFRICÁT, -Ă adj. (Fon.; despre sunete) Care se pronunță începând cu o ocluziune și terminându-se cu un sunet fricativ. ◊ Consoană africată (și s.f.) = consoană care începe cu o ocluziune și se termină ca o fricativă fără să-și schimbe punctul de articulație. [Cf. fr. afriqué, lat. affricatus].

africat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
africát (a-fri-) adj. m., pl. africáți; f. africátă, pl. africáte

africat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AFRICÁT, -Ă adj., s. f. (consoană) care se pronunță prin închiderea și deschiderea treptată a organului fonator, urmate de o constricție a acestuia. (< fr. affriqué)

africat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AFRICÁT, -Ă, africați, -te, adj., s. f. (Consoană) cu caracter complex, a cărei articulație începe cu o ocluziune și se termină printr-o constricție; semioclusivă. — Din fr [consonne] affriquée, germ. Affrikate.

africat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*africát, -ă adj. (lat. affricatus, frecat de). Gram. Se zice despre consonantele ce, ge, ț (din cer, ger, țîr) care-s compuse din tș, dj, ts, precum și dz (adică „frecate una de alta”). V. palatal.

africat
africát,-ă adj., s.f. (fon.) (Consoană) a cărei articulație începe cu o ocluziune treptată a organului fonator și se termină cu o constricție; semiocluzivă. • pl. -ți, -te. /<fr. affriquée, germ. Affrikate. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)