afereză - explicat in DEX

afereză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AFERÉZĂ, afereze, s. f. Cădere a unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. – Din fr. aphérèse, lat. aphaeresis.

afereză (Dicționar de neologisme, 1986)
AFERÉZĂ s.f. 1. Fenomen lingvistic constând în suprimarea vocalei inițiale a unui cuvânt. ♦ Poezie rebusistă formată din două părți, prima definind un cuvânt-bază, din care, dacă suprimăm prima literă, obținem un alt cuvânt, definit în a doua parte a poeziei. 2. Figură retorică prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunțându-se ceea ce este demn de reținut. [< fr. aphérèse, cf. gr. aphairesis – îndepărtare, cădere].

afereză (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AFERÉZĂ s. f. 1. suprimare a vocalei inițiale, a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. 2. poezie rebusistă din două părți, prima definind un cuvânt-bază din care, suprimând prima literă, se obține un alt cuvânt, definit în a doua parte. 3. figură retorică prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunțându-se ceea ce este demn de reținut. (< fr. aphérèse)

afereză (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AFERÉZĂ, afereze, s. f. Fenomen lingvistic constând în căderea vocalei inițiale a unui cuvânt. – Fr. aphérèse (lat. lit. aphaeresis).

afereză (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aferéză f., pl. e (vgr. aphairesis, d. apo-, de la, și airesis, luare). V. erezie, di- și sin-ereză. Gram. Scoaterea uneĭ silabe saŭ litere de la începutu cuvîntuluĭ: náforă îld. anaforă.

afereză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aferéză s. f., g.-d. art. aferézei; pl. aferéze

afereză (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
afereză f. Gram. scoaterea unei litere sau silabe la începutul vorbei: Niță în loc de Ioniță.

afereză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AFERÉZĂ, afereze, s. f. Cădere a unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. — Din fr. aphérèse, lat. aphaeresis.