aferentație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AFERENTÁȚIE s. f. Transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la neuroni centrali. – Din
fr. afférentation.aferentație (Dicționar de neologisme, 1986)AFERENTÁȚIE s.f. Transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la neuronii centrali. [< fr.
afférentation].
aferentație (Marele dicționar de neologisme, 2000)AFERENTÁȚIE s. f. transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la cei centrali. (< fr.
afférentation)
aferentație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aferentáție (-ți-e) s. f.,
art. aferentáția (-ți-a), g.-d. aferentáții, art. aferentáțieiaferentație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AFERENTÁȚIE s. f. Transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la neuronii centrali. — Din
fr. afférentation.