afemeiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AFEMEIÁT, afemeiați, adj.,
s. m. (Bărbat) care umblă după femei, căruia îi place să facă curte femeilor; muieratic. [
Pr.:
-me-iat] –
Femeie +
suf. -at (probabil după
fr. efféminé).
afemeiat (Dicționar de neologisme, 1986)AFEMEIÁT adj., s.m. (Cel) care este stăpânit de slăbiciune pentru femei; muieratic. [<
femeie, după fr.
efféminé].
afemeiat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AFEMEIÁT, afemeiați, adj. m. Care umblă după femei, căruia îi place să facă curte femeilor. – Din
a3 + femeie (după
fr. efféminé).
afemeiat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)afemeiát adj. m.,
s. m.,
pl. afemeiáțiafemeiat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)afemeiat a. slab, moleșit.
afemeiat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AFEMEIÁT, afemeiați, adj.,
s. m. (Bărbat) care umblă după femei, căruia îi place să facă curte femeilor; muieratic. [
Pr.:
-me-iat] —
Femeie +
suf. -at (după
fr. efféminé).
afemeĭat (Dicționaru limbii românești, 1939)*afemeĭát, -ă adj. (după lat.
effeminatus și fr.
efféminé). Muĭeratic, femeĭatic, doritor de femeĭ.
Fig. Moleșit.