afeliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AFÉLIU s. n. Punctul cel mai depărtat de Soare de pe orbita unei planete. – Din
fr. aphélie.afeliu (Dicționar de neologisme, 1986)AFÉLIU s.n. (
Astr.; op.
periheliu) Punctul cel mai îndepărtat de Soare de pe orbita unei planete. [< fr.
aphélie, cf. gr.
apo – departe,
helios – soare].
afeliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aféliu [
liu pron.
lĭu] s. n., art.
aféliulafeliu (Marele dicționar de neologisme, 2000)AFÉLIU s. n. punctul cel mai îndepărtat de Soare de pe orbita unui corp ceresc. (< fr.
aphélie)
afeliu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AFÉLIU s. n. Punctul cel mai depărtat de soare de pe orbita unei planete. –
Fr. aphélie (<
gr.).
afeliu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AFÉLIU s. n. Punctul cel mai depărtat de Soare de pe orbita unei planete, a unei comete etc. – Din
fr. aphélie.afeliŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*aféliŭ n. (vgr.
apó, de la, departe, și
-élios, soare).
Astr. Punctu cel maĭ departe de soare al orbiteĭ uneĭ planete, în opoz. cu
perieliŭ.