afectiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. Care aparține afectivității, privitor la sentimente; emotiv. ♦ Care denotă afecțiune; sentimental, sensibil. – Din
fr. affectif, lat. affectivus.afectiv (Dicționar de neologisme, 1986)AFECTÍV, -Ă adj. 1. Referitor la sentimente, la afect.
2. Care arată afecțiune; sensibil, sentimental. [Cf. fr.
affectiv, lat.
affectivus].
afectiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)AFECTÍV, -Ă adj. 1. referitor la sentimente, la afect (1). 2. care dovedește afecțiune; sensibil, sentimental. (< fr.
affectif, lat.
affectivus)
afectiv (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. Privitor la afect sau la sentimente. ♦ Care denotă afecțiune; sentimental. –
Fr. affectif (
lat. lit. affectivus)
afectiv (Dicționaru limbii românești, 1939)*afectív, -ă adj. (lat.
affectivus). De afect [!], care mișcă sufletu:
fenomene afective. Care arată afecțiunea:
gest afectiv. Sensibil, impresionabil:
natură afectivă.afectiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)afectív adj. m.,
pl. afectívi; f. afectívă, pl. afectíveafectiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. Care aparține afectivității, privitor la sentimente; emotiv. ♦ Care denotă afecțiune; sentimental, sensibil. — Din
fr. affectif, lat. affectivus.