aerotopografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AEROTOPOGRAFÍE s. f. Tehnică a măsurătorilor terestre cu ajutorul fotografiilor aeriene. [
Pr.:
a-e-] – Din
engl. aerotopography.aerotopografie (Dicționar de neologisme, 1986)AEROTOPOGRAFÍE s.f. Tehnică a măsurătorilor terestre făcute cu fotograme aeriene. [Gen.
-iei. / < fr.
aérotopographie].
aerotopografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AEROTOPOGRAFÍE s. f. tehnică a măsurătorilor terestre cu aerofotograme. (< fr.
aérotopographie)
aerotopografie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AEROTOPOGRAFÍE s. f. Tehnică a măsurătorilor terestre cu ajutorul fotografiilor aeriene. –
Engl. aerotopography.aerotopografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)áerotopografíe (-po-gra-) s. f., art.
áerotopografía, g.-d.
áerotopografíi, art.
áerotopografíeiaerotopografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AEROTOPOGRAFÍE s. f. Tehnică a măsurătorilor terestre cu ajutorul fotografiilor aeriene. — Din
engl. aerotopography.