aerotaxație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AEROTAXÁȚIE, aerotaxații, s. f. Metodă pentru determinarea speciilor de arbori, a înălțimii, a diametrului coroanei etc. prin observare directă sau prin intermediul fotogramelor. [
Pr.:
a-e-] –
Aero- +
taxație.aerotaxație (Dicționar de neologisme, 1986)AEROTAXÁȚIE s.f. Metodă de determinare a elementelor caracteristice ale arboretelor prin observare directă sau cu ajutorul fotogramelor aeriene. [Cf. germ.
Aerotaxis].
aerotaxație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aerotaxáție (ți-e) s. f., art.
aerotaxáția (-ți-a), g.-d.
aerotaxáții, art.
aerotaxáțieiaerotaxație (Marele dicționar de neologisme, 2000)AEROTAXÁȚIE s. f. metodă de determinare a elementelor caracteristice ale arboreturilor prin observare directă sau cu ajutorul fotogramelor aeriene. (după germ.
Aerotaxis)
aerotaxație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AEROTAXÁȚIE s. f. Metodă pentru determinarea speciilor de arbori, a înălțimii, a diametrului coroanei etc. prin observare directă sau prin intermediul fotogramelor aeriene. –
Aero- +
taxație.