aeromecanică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AEROMECÁNICĂ s. f. Ramură a mecanicii care studiază mișcarea și echilibrul gazelor; mecanica gazelor. [
Pr.:
a-e-] – Din
fr. aéromécanique.aeromecanică (Dicționar de neologisme, 1986)AEROMECÁNICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază mișcarea și echilibrul gazelor; mecanica gazelor. [< fr.
aéromécanique, cf. gr.
aer – aer,
mechanikos – mecanic].
aeromecanică (Marele dicționar de neologisme, 2000)AEROMECÁNICĂ s. f. ramură a mecanicii care studiază mișcarea și echilibrul gazelor. (< fr.
aéromécanique)
aeromecanică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aeromecánică s. f.,
g.-d. art. aeromecániciiaeromecanică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AEROMECÁNICĂ s. f. Ramură a mecanicii care studiază mișcarea și echilibrul gazelor; mecanica gazelor. — Din
fr. aéromécanique.