aerogen (Supliment la Dicționarul explicativ al limbii române, 1988 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AEROGÉN, -Ă, aerogeni, -e, adj. (
Biol.) Care este produs prin intermediul aerului (
1). [
Pr.:
a-e-] – Din
fr. aérogène.aerogen (Dicționar de neologisme, 1986)AEROGÉN, -Ă adj. Produs prin intermediul aerului atmosferic. [< fr.
aérogène, cf. gr.
aer – aer,
gennan – a naște].
aerogen (Marele dicționar de neologisme, 2000)AEROGÉN, -Ă adj. 1. produs prin intermediul aerului atmosferic. 2. de origine respiratorie. 3. (despre bacterii) care descompune substanțe solide sau lichide în suprafețe gazoase. (< fr.
aérogène)
aerogen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)AEROGÉN, -Ă, aerogeni, -e, adj. (
Biol.) Care este produs prin intermediul aerului (
1). – Din
fr. aérogène.aerogen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)áerogén adj. m.,
pl. áerogéni; f. áerogénă, pl. áerogéneaerogen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*aerogén adj. m.,
pl. aerogéni; f. aerogénă, pl. aerogéneaerogen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AEROGÉN, -Ă, aerogeni, -e, adj. (
Biol.) Care este produs prin intermediul aerului
1 (
1). — Din
fr. aérogène.