aerofobie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AEROFOBÍE s. f. Fobie față de curenții de aer
1. [
Pr.:
a-e-] – Din
fr. aérophobie.aerofobie (Dicționar de neologisme, 1986)AEROFOBÍE s.f. (
Med.) Teamă patologică de aer, manifestată ca simptom al unor afecțiuni nervoase. [Gen.
-iei. / < fr.
aérophobie, cf. gr.
aer – aer,
phobos – frică].
aerofobie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AEROFOBÍE s. f. teamă patologică de mișcarea maselor de aer. (< fr.
aérophobie)
aerofobie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AEROFOBÍE s. f. Groază bolnăvicioasă de aer. –
Fr. aérophobie (<
gr.).
aerofobie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aerofobíe s. f.,
art. aerofobía, g.-d. aerofobíi, art. aerofobíeiaerofobie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AEROFOBÍE s. f. Fobie față de curenții de aer
1. — Din
fr. aérophobie.