aerodrom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AERODRÓM, aerodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru decolarea, aterizarea și staționarea avioanelor, cuprinzând și instalațiile, asistența tehnică etc. necesare activității de zbor. [
Pl. și:
aerodroame –
Pr.:
a-e-] – Din
fr. aérodrome.aerodrom (Dicționar de neologisme, 1986)AERODRÓM s.n. Teren special amenajat care permite decolarea și aterizarea avioanelor. V.
aeroport. [Pl.
-omuri, -oame. / < fr.
aérodrome, cf. gr.
aer – aer,
dromos – drum].
aerodrom (Marele dicționar de neologisme, 2000)AERODRÓM s. n. teren special amenajat pentru decolarea și aterizarea avioanelor. (< fr.
aérodrome)
aerodrom (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AERODRÓM, aerodromuri, s. n. Teren neted, special amenajat pentru decolarea, aterizarea și staționarea avioanelor. [
Pl. și:
aerodroame] –
Fr. aérodrome (<
gr.).
aerodrom (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AERODRÓM, aerodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru decolarea, aterizarea și staționarea avioanelor, cuprinzând și instalațiile, asistența tehnică etc. necesare activității de zbor. – Din
fr. aérodrome.aerodrom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aerodróm (-ro-drom) s. n.,
pl. aerodrómuriaerodrom (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aerodrom n. loc destinat exercițiilor de aviațiune.