aerodinamic - explicat in DEX

aerodinamic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului¹ și, în general, al gazelor, precum și cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamică (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine în deplasare, o rezistență minimă din partea aerului¹. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérodynamique.

aerodinamic (Dicționar de neologisme, 1986)
AERODINÁMIC, -Ă adj. Făcut în așa fel încât să întâmpine la înaintare o rezistență foarte mică din partea aerului. [< fr. aérodynamique].

aerodinamic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AERODINÁMIC, -Ă I. adj. referitor la aerodinamică. ◊ (despre vehicule sau profilul lor) construit în așa fel, încât să întâmpine la înaintare o rezistență minimă la frecarea cu aerul. II. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mișcarea corpurilor într-un mediu gazos. (< fr. aérodynamique)

aerodinamic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, adj. (Despre corpuri solide) Construit astfel încât să întâmpine în deplasare cea mai mică rezistență din partea aerului. – Fr. aérodynamique (< gr.).

aerodinamic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aerodinámic, -ă adj. (aer și dinamic). Fiz. Făcut ca să învingă rezistența aeruluĭ, să înainteze maĭ ușor: automobil aerodinamic. S. f., pl. ĭ. Studiu mișcăriĭ aeruluĭ saŭ gazurilor în general.

aerodinamic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aerodinámic adj. m., pl. aerodinámici; f. aerodinámică, pl. aerodinámice

aerodinamic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului¹ și, în general, al gazelor, precum și cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodina­mică (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine, în deplasare, o rezistență minimă din partea aerului¹. — Din fr. aérodynamique.