adiere - explicat in DEX

adiere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADIÉRE, adieri, s. f. Suflare lină (de vânt); abur, abureală. [Pr.: -di-e-] – V. adia.

adiere (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADIÉRE, adieri, s. f. Suflare lină (de vânt). – V. adia.

adiere (Dicționaru limbii românești, 1939)
adiére f. Vînticel, vînt care adie.

adiere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. adiérii; pl. adiéri

adiere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
adiere f. suflare lină, vântișor: nici o mișcare ’n frunze și nici o adiere AL.

adiere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADIÉRE, adieri, s. f. Suflare lină (de vânt); abur, abureală. [Pr.: -di-e-] — V. adia.