adaptiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADAPTÍV, -Ă, adaptivi, -e, adj. Care se poate adapta. –
Adapta +
suf. -iv.adaptiv (Dicționar de neologisme, 1986)ADAPTÍV, -Ă adj. (
Rar) Care se poate adapta; de adaptabilitate. [Cf. fr.
adaptif].
adaptiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADAPTÍV, -Ă adj. adaptativ. (< germ.
adaptiv)
adaptiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adaptív (rar)
adj. m.,
pl. adaptívi; f. adaptívă, pl. adaptíveadaptiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADAPTÍV, -Ă, adaptivi, -e, adj. (Rar) Care se poate adapta. —
Adapta +
suf. -iv.