acvilă - explicat in DEX

acvilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÁCVILĂ, acvile, s. f. 1. Gen de păsări răpitoare de zi, mari, din familia acvilidelor, cu ciocul drept la bază și încovoiat la vârf, colțul gurii ajungând sub ochi, cu gheare puternice și cu aripi lungi și ascuțite; pajură, aceră (Aquila). 2. Stemă reprezentând o acvilă (1); pajură. – Din lat. aquila, it. aquila.

acvilă (Dicționar de neologisme, 1986)
ÁCVILĂ s.f. Specie de vultur. ♦ Stemă reprezentând un vultur; pajură. [< lat. aquila].

acvilă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ÁCVILĂ s. f. pasăre răpitoare de zi, cu cioc și cu aripi puternice; pajură. (< lat., it. aquila)

acvilă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ÁCVILĂ, acvile, s. f. Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare din familia acvilidelor, cu cioc puternic și încovoiat, cu gheare puternice și cu aripile lungi și ascuțite. ♦ Stemă reprezentând o acvilă; pajură. – Lat. lit. aquila (it. aquila).

acvilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ácvilă s. f., g.-d. art. ácvilei; pl. ácvile

acvilă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
acvilă f. 1. vultur mare numit popular pajeră: acvila reprezentă vechea marcă a Munteniei; 2. steag legionar, stindard: acvila romană.

acvilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ÁCVILĂ, acvile, s. f. 1. Gen de păsări răpitoare de zi, mari, din familia acvilidelor, cu ciocul drept la bază și înconvoiat [!] la vârf, colțul gurii ajungând sub ochi, cu gheare puternice și cu aripi lungi și ascuțite; pajură, aceră (Aquila). 2. Ste­mă reprezentând o acvilă (1); pajură. — Din lat. aquila, it. aquila.