acvilon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACVILÓN s. n. Vânt de miazănoapte; crivăț. – Din
fr. aquilon, lat. aquilo, -onis.acvilon (Dicționar de neologisme, 1986)ACVILÓN s.n. Vânt de miazănoapte. [< fr.
aquilon].
acvilon (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACVILÓN s. n. vânt de miazănoapte, rece și violent. (< fr.
aquilon, lat.
aquilo)
acvilon (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACVILÓN s. n. (Rar) Vânt de miazănoapte; crivăț. –
Fr. aquilon (
lat. lit. aquilo, -onis).
acvilon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acvilón s. n.acvilon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)acvilon m. vântul numit obișnuit
crivăț: din văi cu turbăciune acvilonul se ridică NEGR.
acvilon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACVILÓN s. n. Vânt de miazănoapte; crivăț. — Din
fr. aquilon, lat. aquilo, -onis.