acvaforte (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACVAFÓRTE s. f. 1. Procedeu de gravură care constă în corodarea unei plăci de cupru (pe care în prealabil s-a trasat un desen) cu ajutorul acidului azotic.
2. (
Concr.) Gravură obținută prin acvaforte (
1). – Din
it. acquaforte.acvaforte (Dicționar de neologisme, 1986)ACVAFÓRTE s.f. Reproducere a unui desen printr-un clișeu gravat cu acid azotic pe o placă de cupru sau de zinc. [Var.
acuaforte s.f. / < it.
acquaforte].
acvaforte (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acvafórte s. f., (gravuri) pl.
acvafórteacvaforte (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACVAFÓRTE s. f. procedeu de reproducere a unui desen după un clișeu gravat cu acid azotic pe o placă de cupru. ◊ gravura obținută. (< it.
acquaforte)
acvaforte (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACVAFÓRTE s. n. invar. Procedeu de reproducere a unui desen liniar prin intermediul unui clișeu gravat cu ajutorul acidului azotic pe plăci de cupru sau de zinc; (
concr.) stampă obținută prin acest procedeu. –
It. acquaforte.acvaforte (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACVAFÓRTE, (2) acvaforte, s. f. 1. Procedeu de gravură care constă în corodarea unei plăci de cupru (pe care în prealabil s-a trasat un desen) cu ajutorul acidului azotic.
2. (
Concr.) Gravură obținută prin acvaforte
(1). – Din it.
acquaforte.