acurat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACURÁT, -Ă, acurați, -te, adj. Îngrijit, lucrat cu îngrijire. – Din
it. accurato.acurat (Dicționar de neologisme, 1986)ACURÁT, -Ă adj. Îngrijit, lucrat cu îngrijire. [Cf. it.
accurato, germ.
akkurat].
acurat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)acurát, adv. – Exact, întocmai. –
Mr. acurat. <
It. accurato ›
germ. akkurat. În limba literară (Bălcescu, Ion Ionescu) este împrumut din
it., în
Trans. a intrat prin
germ. Pascu, I, 73, derivă
mr. din
lat.; este însă mai probabil să fie un împrumut făcut din
it. (lipsește la Ruffini). –
Der. acuratețe, s. f. (grijă deosebită), din
it. accuratezza.acurat (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACURÁT, -Ă adj. exact, corect. (< it.
accurato)
acurat (Dicționaru limbii românești, 1939)*acurát, -ă adj. (germ.
akkurat, d. lat.
accuratus, it.
accurato, îngrijit).
Trans. Lămurit:
sunet acurat. Adv. În mod acurat.
acurat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acurát adj. m.,
pl. acuráți; f. acurátă, pl. acuráteacurat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACURÁT, -Ă, acurați, -te, adj. îngrijit, lucrat cu îngrijire. — Din
it. accurato.