acupunctură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACUPUNCTÚRĂ s. f. Metodă terapeutică originară din China, bazată pe acțiune reflexă, care constă în înțeparea pielii, în anumite puncte ale corpului, cu ace metalice fine. – Din
fr. acupuncture.acupunctură (Dicționar de neologisme, 1986)ACUPUNCTÚRĂ s.f. Tratament medical care constă în înțepături făcute în regiunea bolnavă. [< fr.
acupuncture, cf. lat.
acus – ac,
punctura – înțepătură].
acupunctură (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACUPUNCTÚRĂ s. f. metodă terapeutică prin introducerea unor ace fine sub piele, în anumite puncte. (< fr.
acupuncture)
acupunctură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acupunctúră (-punc-tu-) s. f.,
g.-d. art. acupunctúriiacupunctură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACUPUNCTÚRĂ s. f. Metodă terapeutică originară din China, bazată pe acțiune reflexă, care constă în înțeparea pielii, în anumite puncte ale corpului, cu ace metalice fine. — Din
fr. acupuncture.