acupla (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACUPLÁ, acuplez, vb. I.
Tranz. (
Tehn.) A cupla. – Din
fr. accoupler.acupla (Dicționar de neologisme, 1986)ACUPLÁ vb. I. tr.
1. a cupla.
2. tr., refl. A (se) împerechea. [< fr.
accoupler].
acupla (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACUPLÁ vb. I. tr. a cupla. II. tr., refl. a (se) împerechea. (< fr.
accoupler)
acupla (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACUPLÁ, acuplez, vb. I.
Tranz. A cupla. –
Fr. accoupler.acupla (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acuplá (a ~) (-cu-pla) vb.,
ind. prez. 3
acupleázăacupla (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACUPLÁ, acuplez, vb. I.
Tranz. (
Tehn.) A cupla. — Din
fr. accoupler.