acumula - explicat in DEX

acumula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACUMULÁ, acumulez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge, a concentra, a înmagazina. – Din fr. accumuler, lat. accumulare.

acumula (Dicționar de neologisme, 1986)
ACUMULÁ vb. I. tr. A îngrămădi, a strânge, a înmagazina. [< fr. accumuler, cf. it. accumulare, lat. accumulare].

acumula (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ACUMULÁ vb. tr., refl. a (se) strânge, a (se) înmagazina, a (se) concentra. (< fr. accumuler, lat. accumulare)

acumula (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ACUMULÁ, acumulez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge, a concentra, a înmagazina. – Fr. accumuler (lat. lit. accumulare).

acumula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
acumulá (a ~) vb., ind. prez. 3 acumuleáză

acumula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACUMULÁ, acumulez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge, a concentra, a înmaga­zina. — Din fr. accumuler, lat. accumulare.

acumulà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
acumulà v. a grămădi.