acumbet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACUMBÉT, -Ă, acumbeți, -te, adj. (Despre părți ale plantelor) Culcat. – După
lat. accumbens, -ntis.acumbet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acumbét adj. m.,
pl. acumbéți; f. acumbétă, pl. acumbéteacumbet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACUMBÉT, -Ă, acumbeți, -te, adj. (Despre părți ale plantelor) Culcat. — După
lat. accumbens, -ntis.