acum (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACÚM adv. 1. În prezent, în momentul de față; actualmente. ◊
Expr. Acu-i acu = a sosit clipa hotărâtoare. ♦ În împrejurările actuale.
2. Îndată, imediat, numaidecât, acuși, acușica, amuși.
3. Înainte cu...
Acum doi ani. [
Var.:
acú, acúma adv.] –
Lat. eccum modo.acum (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)acúm, adv. –
1. În prezent, în momentul acesta. –
2. Înainte cu...
Var. acu(ma), acmu, amu. Mr. amu, amó, megl. (a)cmo, mo(ți), istr. acmo(țe). Acu este reprezentant al
lat. *
eccum hῡc; acum derivă de la un compus de tipul *
eccum hῡc modo; în sfîrșit, *
eccum modo a dat rezultatul normal
acmu (Philippide,
Principii, 92; Pușcariu 18; REW 5630; DAR). Candrea-Dens., 14, deduce toate formele
rom. din *
eccum modo ›
acmu; acesta din urmă ar fi dat
acum, prin analogie cu
quomodo ›
cum; și de la
acum s-ar fi ajuns, prin fonetică sintactică, la
acu. Roesler 564 se gîndea la
gr. ἀϰόμ(α). –
Der. cu
-și) (
cf. același):
acumuși, acuși, cu
var. (
fam.)
acușa, acușica.acum (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACÚM adv. 1. În prezent, în momentul de față.
Pornește chiar acum (CREANGĂ). ♢
Expr. Acu-i acu = a sosit momentul hotărâtor. ♦ În împrejurările actuale.
2. Îndată, imediat.
3. Înainte cu...
Acum doi ani. [
Var.:
acú, acúma adv.] –
Lat. eccum-modo.acum (Dicționaru limbii românești, 1939)acúm (vest) și
acúma (est) adv. (lat.
eccú-modo, ca
cum d.
quo-modo. Eccu saŭ
eccum e îld.
ecce eum, ĭacătă-l). În acest timp, în acest moment:
acuma e fericit, dar altă dată a suferit multe. Îndată, imediat:
acuma plec, plec acuma. Loc. adj.
De acuma, actual:
cel de acuma. De acum, de acum înainte saŭ
de acum în colo, de azĭ înainte, pe timpu rămas, începînd din acest moment:
de acuma m' am liniștit. – Fam. și
acú: acú-ĭ acú, acu e momentu hotărîtor saŭ critic;
acuș și
acușa, în nord
amú și
amuș, ĭar în vechime
acmú și
ĭacmú. În sud
acușica (după vsl.
-ka, ca' n bg.
túka, aci; rus.
zdĭeka, aci; ș. a.
acum (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acúm/(
pop.,
fam.)
acúma adv.acum (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)acum adv.
1. în acest moment;
2. în timpul de față. [Lat. ECCU MODO, de unde
*acumù (arhaic
acmu), scurtat în
acu și
amu, acest din urmă particular Moldovei].
acum (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACÚM adv. 1. În prezent, în momentul de față; actualmente. ◊
Expr. Acu-i acu = a sosit clipa hotărâtoare. ♦ În împrejurările actuale.
2. Îndată, imediat, numaidecât, acuși, acușica, amuși.
3. Înainte cu...
Acum doi ani. [Var:
acú, acúma adv.] —
Lat. eccum modo.