aculturație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACULTURÁȚIE s. f. Preluare de către o comunitate a unor elemente de cultură materială și spirituală sau a întregii culturi a unei comunități aflate pe o treaptă superioară de dezvoltare. – Din
fr. acculturation.aculturație (Dicționar de neologisme, 1986)ACULTURÁȚIE s.f. Ansamblul transformărilor care au loc într-un grup social (privind felul de a munci și gândi, de a se comporta și judeca etc.) ca urmare a unui contact permanent cu un alt grup social mai mare. [Gen.
-iei. / < engl.
acculturation].
aculturație (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACULTURÁȚIE s. f. complex de transformări care au loc în planul culturii ca urmare a contactului între grupuri sociale având culturi deosebite; adaptare a unui individ (grup) la o nouă cultură. (< fr., engl.
acculturation)
aculturație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACULTURÁȚIE s. f. Preluare de către o comunitate a unor elemente de cultură materială și spirituală sau a întregii culturi a altei comunități aflate pe o treaptă superioară de dezvoltare. – Din
fr. acculturation.aculturație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aculturáție (-ți-e) s. f.,
art. aculturáția (-ți-a), g.-d. aculturáții, art. aculturáției