aculeiform (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACULEIFÓRM, -Ă, aculeiformi, -e, adj. De forma unui ac. [
Pr.:
-le-i-] – Din
fr. aculéiforme.aculeiform (Dicționar de neologisme, 1986)ACULEIFÓRM, -Ă adj. De forma unui ac. [Pron.
-le-i-. / < fr.
aculéiforme, cf. lat.
aculeus – ac, forma – formă].
aculeiform (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACULEIFÓRM, -Ă adj. în formă de ac mic. (< fr.
aculéiforme)
aculeiform (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aculeifórm (-le-i-) adj. m.,
pl. aculeifórmi; f. aculeifórmă, pl. aculeifórmeaculeiform (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACULEIFÓRM, -Ă, aculeiformi, -e, adj. De forma unui ac. [
Pr.:
-le-i-] — Din
fr. aculéiforme.