acuitate - explicat in DEX

acuitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACUITÁTE s. f. 1. (Livr.) Capacitate a organelor de simț de a percepe excitații oricât de slabe și de a diferenția excitații foarte asemănătoare între ele; ascuțime, agerime. ◊ Loc. adv. Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios. 2. Grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce sau un instrument muzical. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. acuité.

acuitate (Dicționar de neologisme, 1986)
ACUITÁTE s.f. 1. (Liv.) Capacitatea senzorială de a înregistra excitații foarte slabe; agerime, ascuțime. ♦ Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios. 2. Grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce sau un instrument muzical. [Pron. -cu-i-. / cf. fr. acuité < lat. acutus – ascuțit].

acuitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ACUITÁTE s. f. 1. capacitate senzorială de a percepe excitații foarte slabe; agerime, ascuțime. 2. grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce, un instrument muzical. (< fr. acuité)

acuitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ACUITÁTE s. f. 1. (Livresc) Capacitate a simțurilor de a percepe excitații oricât de slabe și de a diferenția excitații foarte asemănătoare între ele; ascuțime, agerime. ♢ Loc. adv. Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios. [Pr.: -cu-i-] – După fr. acuité.

acuitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*acuitáte f. (d. lat. acútus, ascuțit: acuitatea cuĭuluĭ. Fig. Acuitatea dureriĭ.

acuitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
acuitáte (-cu-i-) s. f., g.-d. art. acuitắții

acuitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
acuitate f. însușirea lucrului acut: acuitatea durerii.

acuitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACUITÁTE s. f. 1. Capacitate a organelor de simț de a percepe excitații oricât de slabe și de a diferenția excitații foarte asemănătoare între ele; ascuțime, agerime. ◊ Loc. adv. Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios. 2. Grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce sau un instrument muzical. [Pr.: -cu-i-] — Din fr. acuité.