acufunda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACUFUNDÁ vb. I.
v. cufunda.acufunda (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACUFUNDÁ vb. I.
v. cufunda.acufunda (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)acufundá, acufund, vb. tranz. – A cufunda, a afunda, a scufunda. Atestat în Maramureș, Transilvania și nordul Moldovei. – Lat. *confundare.
acufundà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)acufundà v. Mold. V.
cufunda: o stea albastră cade și’n spațiu s’acufundă AL.
acufunda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACUFUNDÁ vb. I
v. cufunda.