acu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACÚ adv. v. acum.acu (Dicționar de neologisme, 1986)ACU-1 Element prim de compunere savantă cu sensul de „ac”. [< lat.
acus].
acu (Dicționar de neologisme, 1986)ACU-2 Element prim de compunere savantă care introduce în termeni referirea la „auz”. [Cf. lat.
acutus, gr.
akouein – a auzi].
acu (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACU- elem. „auz”. (< fr.
acou-, cf.
lat. acutus, gr.
akouein, a auzi)
acu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACÚ adv. v. acum.acu (Dicționaru limbii românești, 1939)acú, V.
acum.acù (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)acù adv.
fam. acum;
acu e acu, acum e momentul decisiv:
acu’i acu ca să-ți ’ncerci norocul EM. [V.
acum].
acu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACÚ adv. v. acum.