actualizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACTUALIZÁRE, actualizări, s. f. Acțiunea de
a actualiza. [
Pr.:
-tu-a-] –
V. actualiza.actualizare (Dicționar de neologisme, 1986)ACTUALIZÁRE s.f. Acțiunea de a actualiza. [Pron.
-tu-a-. / <
actualiza].
actualizare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACTUALIZÁRE, actualizări, s. f. Acțiunea de
a actualiza. [
Pr.:
-tu-a-]
actualizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)actualizáre (-tu-a-) s. f.,
g.-d. art. actualizắrii; pl. actualizắriactualizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACTUALIZÁRE, actualizări, s. f. Acțiunea de
a actualiza. [
Pr.:
-tu-a-] —
V. actualiza.