actual (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACTUÁL, -Ă, actuali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care există sau se petrece în prezent, în momentul de față. ♦ Care are importanță pentru vremea de față; de acum. ♦ De actualitate, la ordinea zilei. ♦ Real. [
Pr.:
-tu-al] – Din
fr. actuel, lat. actualis.actual (Dicționar de neologisme, 1986)ACTUÁL, -Ă adj. Prezent, de față. ♦ De actualitate, la ordinea zilei. ♦ Real. [Pron.
-tu-al. / < lat.
actualis, cf. fr.
actuel].
actual (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACTUÁL, -Ă I.
adj. care se petrece în prezent; contemporan; la ordinea zilei. II. s. n. holocen. (< fr.
actuel, lat.
actualis)
actual (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACTUÁL, -Ă, actuali, -e, adj. (Adesea adverbial) De acum, de față; prezent. ♦ Care are importanță pentru vremea de față; de actualitate. [
Pr.:
-tu-al] –
Fr. actuel, (
lat. lit. actualis).
actual (Dicționaru limbii românești, 1939)*actuál, -ă adj. (lat.
actualis; fr.
actuel). Care există în stare activă:
serviciŭ actual. Prezent, de acum:
obiceĭurĭ actuale. Proaspăt și demn de atențiune încă, interesant:
acest fapt nu maĭ este actual.actual (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)actuál (-tu-al) adj. m.,
pl. actuáli; f. actuálă, pl. actuáleactual (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)actual a. care există in momentul prezent, de acum:
timpul actual. ║ adv. acuma, în timpul de față.
actual (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACTUÁL, -Ă, actuali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care există sau se petrece în prezent, în momentul de față. ♦ Care are importanță pentru vremea de față; de acum. ♦ De actualitate, la ordinea zilei. ♦ Real. [
Pr.:
-tu-al] — Din
fr. actuel,
lat. actualis.