activitate - explicat in DEX

activitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACTIVITÁTE, activități, s. f. 1. Ansamblu de acte fizice, intelectuale și morale făcute în scopul obținerii unui anumit rezultat; folosire sistematică a forțelor proprii într-un anumit domeniu, participare activă și conștientă la ceva; muncă, ocupație, îndeletnicire, lucru. ♦ Sârguință, hărnicie. 2. (În sintagma) Activitate solară = totalitatea fenomenelor care se produc în păturile exterioare ale suprafeței soarelui și care pot influența suprafața terestră. 3. (Fiz.) Numărul de particule emise pe secundă de o sursă radioactivă. – Din fr. activité, lat. activitas, -atis.

activitate (Dicționar de neologisme, 1986)
ACTIVITÁTE s.f. 1. Îndeplinirea unor acte fizice, intelectuale, morale etc. în vederea unui anumit rezultat; ocupație, muncă, lucru, îndeletnicire. ♦ Situație a unui ofițer care face parte din cadrele active ale armatei. 2. (Fiz.) Numărul de particule emise de o sursă radioactivă într-o secundă. 3. (Astr.) Activitate solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanțe, erupții etc.) care au loc în păturile exterioare ale Soarelui. [Cf. lat. activitas, fr. activité].

activitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ACTIVITÁTE s. f. 1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acțiune, ocupație. ◊ situație a unui ofițer care face parte din cadrele active ale armatei. 2. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanțe radioactive. 3. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacție. 4. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanțe, erupții etc.) în păturile exterioare ale Soarelui. (< fr. activité, lat. activitas)

activitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ACTIVITÁTE, activități, s. f. Folosirea sistematică a forțelor proprii într-un anumit domeniu, participare activă și conștientă la ceva. ♦ (Rar) Sârguință, hărnicie. – Fr. activité (lat. lit. activitas, -atis).

activitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*activitáte f. (d. activ; fr. activité). Puterea de a lucra: activitatea spirituluĭ, desfășor multă activitate. Serviciŭ activ: soldat în activitate.

activitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
activitáte s. f., g.-d. art. activitắții; pl. activitắți

activitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
activitate f. 1. puterea de a lucra: activitatea focului; 2. vioiciune sau promptitudine la lucru: a desfășura o mare activitate; 3. serviciu activ.

activitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACTIVITÁTE, activități, s. f. 1. Ansamblu de acte fizice, intelectuale și morale făcute în scopul obținerii unui anumit rezultat; folosire sistematică a forțelor proprii într-un anumit domeniu, participare activă și conștientă la ceva; muncă, ocupație, îndeletnicire, lucru. ♦ Sârguință, hărnicie. 2. (În sintagma) Activitate solară = totalitatea fenomenelor care se produc în păturile exterioare ale suprafeței Soarelui și care pot influența suprafața terestră. 3. (Fiz.) Numărul de particule emise pe secundă de o sursă radioactivă. — Din fr. activité, lat. activitas, -atis.