acțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACȚIÚNE, acțiuni, s. f. I. 1. Desfășurare a unei activități; faptă întreprinsă (pentru atingerea unui scop). ◊
Om de acțiune = om întreprinzător, energic, care acționează repede. ◊
Expr. A pune în acțiune = a pune în mișcare.
A trece la acțiune = a întreprinde ceva. ♦ (Uneori determinat de „armată”) Operație militară. ♦ (
Gram.) Ceea ce exprimă verbul (o stare, o mișcare, un proces etc.).
2. Desfășurare a întâmplărilor într-o operă literară; fabulație, subiect, intrigă.
3. Efect, exercitare a unei influențe asupra unui obiect, a unui fenomen.
Acțiunea substanțelor otrăvitoare asupra organismului. 4. (
Jur.) Proces; (
concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces.
II. Hârtie de valoare, care reprezintă o parte anumită, fixă și dinainte stabilită, a capitalului unei societăți și care dă deținătorului dreptul să primească dividende. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
fr. action, lat. actio, -onis.