actiniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACTÍNIU s. n. Element radioactiv descoperit în minereurile din care s-a extras radiul. – Din
fr. actinium.actiniu (Dicționar de neologisme, 1986)ACTÍNIU s.n. (
Chim.) Element radioactiv, extras din minereurile din care s-a scos radiul. [Pron.
-niu., var.
actinium s.n. / cf. fr.
actinium, germ.
Aktinium].
actiniu (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACTÍNIU s. n. element chimic radioactiv din minereurile de uraniu. (< fr.
actinium)
actiniu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACTÍNIU s. n. Element radioactiv preparat din minereurile din care s-a extras radiul. –
Fr. actinium (<
gr.).
actiniu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACTÍNIU s. n. Element chimic radioactiv descoperit în minereurile din care s-a extras radiul. – Din
fr. actinium.actiniu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ACTÍNIU (‹
fr. {i})
s. n. Element chimic radiactiv din grupa a III-a a sistemului periodic (Ac;
nr. at. 89,
m. at. 227). A fost descoperit în 1899 de A. Debierne și, independent, de
F. Giesel.
actiniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)actíniu [
niu pron. nyu]
s. n.,
art. actíniul; simb. Ac