acropolă - explicat in DEX

acropolă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACRÓPOLĂ, acropole, s. f. Citadelă în orașele din vechea Grecie, așezată pe o înălțime și adăpostind principalele edificii publice. – Din fr. acropole.

acropolă (Dicționar de neologisme, 1986)
ACRÓPOLĂ s.f. Cetățuie înăuntrul orașelor antice grecești (întărite), așezată de obicei pe o înălțime. [< fr. acropole, cf. gr. akropolis < akros – ridicat, polis – oraș].

acropolă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ACRÓPOLĂ s. f. cetățuie înăuntrul orașelor antice grecești, pe o înălțime și adăpostind palate, temple. (< fr. acropole, gr. akropolis)

acropolă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ACRÓPOLĂ, acropole, s. f. Citadelă în orașele din vechea Grecie, așezată pe o înălțime și adăpostind principalele edificii. – Fr. acropole (< gr.).

acropolă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*acrópolă și -ólă f., pl. e (vgr. akrópolis, d. ákros, cel maĭ înalt, și pólis, oraș). Partea cea mai înaltă a orașelor grecești, care servea ca cetățuĭe.

acropolă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
acrópolă (citadelă) (a-cro-) s. f., g.-d. art. acrópolei; pl. acrópole

acropolă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACRÓPOLĂ, acropole, s. f. Citadelă în orașele din vechea Grecie, așezată pe o înălțime și adăpostind principalele edificii publice. — Din fr. acropole.