acronic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACRÓNIC, -Ă, acronici, -ce, adj. Fără legătură cu timpul; atemporal. – Din
fr. acronique.acronic (Dicționar de neologisme, 1986)ACRÓNIC, -Ă adj. Fără legătură cu timpul, atemporal. [Cf. gr.
achronos].
acronic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACRÓNIC, -Ă adj. atemporal. (< fr.
acronique)
acronic (Dicționaru limbii românești, 1939)*acrónic, -ă adj. (vgr.
akrónyhos, d.
ákros, extrem, și
nýx, noapte).
Astr. Care răsare la apusu soareluĭ saŭ apune la răsăritu luĭ:
stele acronice.acronic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acrónic (a-cro-) adj. m.,
pl. acrónici; f. acrónică, pl. acróniceacronic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACRÓNIC, -Ă, acronici, -ce, adj. Fără legătură cu timpul; atemporal. — Din
fr. acronique.