acromatic - explicat in DEX

acromatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACROMÁTIC, -Ă, acromatici, -ce, adj. (Despre lentile sau despre un sistem de lentile) Care nu descompune raza de lumină în culorile ei componente, care nu prezintă aberație cromatică. – Din fr. achromatique.

acromatic (Dicționar de neologisme, 1986)
ACROMÁTIC, -Ă adj. Care nu se colorează cu diferiți coloranți. ♦ (Despre instrumente optice) Care dă imagini fără irizații; care nu descompune razele de lumină în culorile lor componente. [< fr. achromatique, cf. gr. a – fără, chroma – culoare].

acromatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ACROMÁTIC, -Ă adj. 1. (despre sisteme optice) care nu prezintă aberație cromatică; acromat. 2. (despre constituenți celulari) necolorabil. (< fr. achromatique)

acromatic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ACROMÁTIC, -Ă, acromatici, -ce, adj. (Despre sticlă sau despre un sistem de lentile) Care nu descompune raza de lumină în culorile ei componente. – Fr. achromatique (< gr.)

acromatic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*acromátic, -ă adj. (vgr. a-, fără și hrôma, coloare [!]). Fig. Care lasă să treacă lumina fără s' o descompună în cele șapte colorĭ fundamentale: lentile acromatice.

acromatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
acromátic (a-cro-) adj. m., pl. acromátici; f. acromátică, pl. acromátice

acromatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
acromatic a. care face să se vază obiectele fără amestec de colori străine: lentile acromatice.

acromatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACROMÁTIC, -Ă, acromatici, -ce, adj. (Despre lentile sau despre un sistem de lentile) Care nu descompune raza de lumină în culorile ei componente, care nu prezintă aberație cromatică. — Din fr. achromatique.