acrocefal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACROCEFÁL, -Ă, acrocefali, -e, adj. Cu craniul ascuțit, conic, cu creștetul țuguiat. – Din
fr. acrocéphale.acrocefal (Dicționar de neologisme, 1986)ACROCEFÁL, -Ă adj. Cu craniul înalt, țuguiat. [< fr.
acrocéphale, cf. gr.
akros – ascuțit, kephale – cap].
acrocefal (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACROCEFÁL, -Ă adj., s. m. f. (cel) care prezintă acrocefalie; oxicefal. (< fr.
acrocéphale)
acrocefal (Dicționaru limbii românești, 1939)*acrocéfal și
-ál, -ă adj. (vgr.
ákron, vîrf și
kephalé, cap).
Zool. Care are capu ascuțit.
acrocefal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acrocefál (a-cro-) adj. m.,
pl. acrocefáli; f. acrocefálă, pl. acrocefáleacrocefal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACROCEFÁL, -Ă, acrocefali, -e, adj. Cu craniul ascuțit, conic, cu creștetul țuguiat. — Din
fr. acrocéphale.