acrobat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACROBÁT, -Ă, acrobați, -te, s. m. și
f. Gimnast care execută exerciții de echilibristică. ♦
Fig. Persoană inconsecventă în comportare, în idei etc.; persoană care caută să epateze, să iasă din comun. – Din
fr. acrobate.acrobat (Dicționar de neologisme, 1986)ACROBÁT, -Ă s.m. și f. Gimnast care execută exerciții grele, mai ales de echilibristică. ♦ (
Fig.) Om lipsit de consecvență în atitudini, în păreri etc.; cel care caută să epateze prin procedee ieșite din comun. [< fr.
acrobate, cf. it.
acrobata, gr.
akrobatos – care merge în vârful picioarelor].
acrobat (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACROBÁT, -Ă s. m. f. 1. gimnast în acrobație. 2. (fig.) om lipsit de consecvență; cel care caută să epateze. (< fr.
acrobate, gr.
akrobatos)
acrobat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACROBÁT, -Ă, acrobați, -te, s. m. și
f. Gimnast iscusit în exerciții dificile (de echilibristică). –
Fr. acrobate (<
gr.).
acrobat (Dicționaru limbii românești, 1939)*acrobát, -ă s. (vgr.
akrobátes, d.
ákron, vîrf, și
baino, merg. V.
bază). Care merge pe funie.
Fig. Care-șĭ ascunde insuficiența supt procedurĭ excentrice:
acest ziarist nu e de cît un acrobat. V.
geambaș.acrobat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acrobát (a-cro-) s. m.,
pl. acrobáțiacrobat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)acrobat m.
1. cel ce joacă pe funii;
2. fig. cel ce caută a orbi sau înșela.
acrobat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACROBÁT, -Ă, acrobați, -te, s. m. și
f. Gimnast care execută exerciții de echilibristică. ♦
Fig. Persoană inconsecventă în comportare, în idei etc.; persoană care caută să epateze, să iasă din comun. — Din
fr. acrobate.