acriș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACRÍȘ s. n. (
Reg.) Zer înăcrit, jintiță etc. întrebuințate la înăcrirea mâncării. –
Acru2 +
suf. -iș.acriș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACRÍȘ s. n. (
Reg.) Zer înăcrit, jintiță întrebuințată în loc de oțet la înăcrirea bucatelor. – Din
acru2 +
suf. -iș.acriș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACRÍȘ s. n. (
Reg.) Zer înăcrit, jintiță etc. întrebuințate la acrirea mâncării. –
Acru2 +
suf. -iș.acriș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acríș (
reg.)
(a-criș) s. n.